„Nepot, fiu şi frate de scriitori şi diplomaţi: Lascăr Duiliu Zamfirescu”

Mihai Vişan-Miu, Tudor Vişan-Miu, Nepot, fiu şi frate de scriitori şi diplomaţi: Lascăr Duiliu Zamfirescu, Bucureşti, 2015

Lascăr Duiliu Zamfirescu - coperta

Prezenta carte este o biografie a d-lui Lascăr Zamfirescu (n. 23 mai 1922).

       Este nepotul scriitorului Duiliu Zamfirescu (1858-1922) şi fiul diplomatului Alexandru Zamfirescu (1892-1968).

       Născut în Germania, l-a urmat pe tatăl său, om de bază al lui Nicolae Titulescu, în periplurile sale diplomatice, în Ţările de Jos, Brazilia, Portugalia.

       Întors în ţară, a fost coleg cu Prinţul Moştenitor Mihai al României în clasa palatină (1936-1939).

       Până la pensionare, în 1986, a lucrat în institute de proiectare, fiind autorul a 7 invenţii originale.

       Căsătorit cu Elena Rosetti-Bălănescu, are doi copii, Ioana şi Alexandru, şi nepoţi.

       După 1989, a avut mai multe apariţii în presă, ca urmaş al lui Duiliu Zamfirescu şi coleg al Regelui Mihai. Din 2014, este ultimul coleg palatin rămas în viaţă.

Tânărul care salvează amintiri (Bonton, Digi24)

Un tânăr de numai 17 ani culege şi publică poveştile de viaţă ale unor oameni care… au ce povesti. Tudor Vişan-Miu este pasionat de memorialistică, a reuşit să impresioneze chiar Casa Regală cu cartea „Povestea vieţii lui Radion Chiaburu”, bărbatul care a fost coleg de şcoală cu Regele Mihai.

Emisiune realizată de jurnalista Ioana Mihalcă, difuzată la DIGI 24, emisiunea „Bonton” din 23 noiembrie 2014, în intervalul orar 17:30-17:38. Au fost difuzate, de asemenea, mai multe promo-uri care au premers emisiunii propriu-zise.

Emisiunea poate fi urmărită la: http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Bonton/Secvente+emisiune/Tanarul+care+salveaza+amintiri

În emisiune apar: Tudor Vişan-Miu, initiatorul serviciilor memorialistice; arh. Ion-Adrian Doja-Fodoreanu, client; Maria Mitroi, protagonista unei cărţi memorialistice; Mirela Vişan, mama iniţiatorului; Shiva, câinele de familie.

Este al 3-lea interviu acordat despre serviciile memorialistice. Primul a fost la Televiziunea Română, în legătură cu evenimentul „Centenarul Ion Fodoreanu” (15 septembrie, Jockey Club), iar al doilea pentru Antena 1, jurnalistei Oana Despa, la Biblioteca Metropolitană – filiala „Ion Creangă”.

Eu şi Granny

„Istoria vie nu e altceva decât mlădierea timpului în biografiile câtorva oameni deosebiţi.”

„[…] istoria vie nu e altceva decât mlădierea tmpului în biografiile câtorva oameni deosebiţi. A felului în care timpul lumii s-a lăsat filtrat prin vieţile lor. […] Cred, altfel spus, că istoria nu poate fi cunoscută decât de la nivelul celor care au trăit-o.”

– Gabriel Liiceanu, Măştile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Ed. Humanitas, 2012, pp.27-28

„Oamenii vor începe să-şi aducă aminte.” (Doina Uricariu)

„Oamenii vor începe să-şi aducă aminte. Iar cei care-şi aduc aminte îi vor învăţa şi pe ceilalţi care e de fapt identitatea poporului român. […] Cei foarte tineri, cei mai îndreptăţiţi să nu cunoască trecutul, să-l ignore, să-l pună între paranteze, au devenit cei mai curaţi apărători ai lui. În România, tinerii au început să vegheze memoria părinţilor şi strămoşilor lor. Ei luptă ca s-o vindece de minciună, de amnezie, de nepăsare. Ei merg direct la surse, vor să ştie, se informează. Şi au o instituţie a adevărului, binelui şi frumosului excepţională.”

(Doina Uricariu, „Maxilarul inferior”, vol. II, Polirom, 2011, p.104)

Requiescat in pace: Radion Chiaburu (n. 10 aprilie 1920 – d. 3 octombrie 2014)

Protagonistul primului volum memorialistic scris de echipa Memoriae într-un cadru formal. Requiescat in pace!

Clasa palatină

Radion Chiaburu

(n. 10 aprilie 1920 – d. 3 octombrie 2014)

Dumnezeu să-l odihnească!

Radion - fotografie contemporană„Radion Chiaburu, unul dintre colegii de școală, la Clasa Palatină, ai M.S.Regelui Mihai, a plecat la cele veșnice. L-am cunoscut în 2005, la o recepție la Palatul Elisabeta. Mi l-a prezentat Regele.

În 2006, l-am filmat cu câteva mărturisiri, pentru documentarul ”Regele Mihai – a 85-a aniversare.” 

În 2008 l-am invitat la Saloanele INMER, pe care le făceam la Palatul Cantacuzino. Era o flacără continuă în lumina căreia ardeau continuu valorile acestei lumi: iubirea și adevărul.

Dumnezeu să-l odihnească!”

Marilena Rotaru

Vezi articolul original 135 de cuvinte mai mult

„Zece ani după Bacalaureat” – Omagiu unui dispărut

O frumoasă relatare a evenimentului de luni, 15 septembrie, din partea doamnei Cristina Andrei.

Ţărănista.

Memento la o lansare

Je pense donc je suis. Je crois, donc je s e r a i. (Ion Fodoreanu)

I Fodoreanu color-Fabian Anton Ion Fodoreanu (1914-1942). Versiunea color a fotografiei o datorăm artistului Fabian Anton

Dispărut în Munţii Caucaz, în 1942, profesorul Ion Fodoreanu  avea să lase în urmă, ca şi tatăl său ce murise în primul război mondial, un copil ce nu avea să-şi cunoască tatăl niciodată.

Vezi articolul original 462 de cuvinte mai mult

„Biografii la cerere: Un tânăr bucureştean recuperează amintiri de pus în bibliotecă.”

15.09.2014, TELEJURNAL ora 20:00 (TVR)

„Recuperator de amintiri, aşa s-ar numi meseria unui tânăr bucureştean. Ce face el? Adună amintiri şi istorii personale, le dă o formă literară şi le publică într-un număr limitat de exemplare, pentru familie şi cunoscuţi. Astăzi a lansat primul volum (nu acesta este primul volum, ci „Povestea vieţii lui Radion Chiaburu”, 2014), în prezenţa istoricului Neagu Djuvara (din păcate, dl. Djuvara a lipsit – n.m.V.M.T.). – See more at: http://stiri.tvr.ro/biografii-la-cerere-un-tanar-bucurestean-recupereaza-amintiri-de-pus-in-biblioteca_50060.html#sthash.cKy7B67p.dpuf

Ion-Adrian Doja-Fodoreanu: „Dacă tata nu ar fi murit pe front, trebuia să înceapă alt carnet, pentru că ultima lui însemnare este pe ultima filă”.

Între două coperţi se află tot ce i-a rămas de la tatăl său, Ion Fodoreanu, care a murit pe frontul din Caucaz, la doar 28 de ani. A ţinut un carnet de însemnări timp de 10 ani, însemnări care, la 100 de ani de la naşterea sa, au văzut tiparul. Fiul său, Ion-Adrian Doja-Fodoreanu, avea doar două luni când tatăl său a fost dat dispărut.

Ion-Adrian Doja-Fodoreanu, fiul autorului: „Pentru mine e tata. Acest carnet mi-a fost confiscat la 8 iunie 84. După 6 luni, am crezut că înnebunesc. Pentru mine, mi-l omora de tot pe tata, furându-mi acest carnet”.

Teodor Paleologu, istoric: „Când văd o asemenea carte, mă gândesc că tata ar fi putut muri şi el, pentru că este exact aceeaşi generaţie, o generaţie care a fost decimată. Pe de altă parte, dacă tatăl d-voastră se întorcea de pe front, sigur ajungea în închisoare

Cel care a ajutat la editarea volumului este elevul Tudor Vişan. El documentează istorii personale, le transpune literar şi apoi le tipăreşte. Este ideea sa de afacere care a pornit după ce a scris biografia bunicului său.

Tudor Vişan, autor de biografii: „Am avut ideea de a culege amintirile bunicului meu din partea mamei care era veteran de război, avea 94 de ani. Şi într-o zi el şi-a exprimat într-un fel regretul că nu poate să scrie o carte despre viaţa lui”.

Cărţile sunt tipărite în tiraj limitat, dar se bucură de un succes nesperat la publicul format deocamdată din membrii familiei şi prieteni.”