Argumentare pentru fondul memorialistic

Generaţia celor născuţi în România între începutul secolului al XX-lea şi a doua jumătate a anilor 1930′ poate fi considerată, sub aspectul experienţelor trăite, cea mai interesantă din întregul secol căreia i-a aparţinut. Cele două războaie mondiale (1914 – 1918; 1939 – 1945), prospera perioadă interbelică (1919 – 1938), tranziţia spre comunism (1945 – 1947), naţionalizarea (1948) şi parcursul anilor sub dictatură (1948 – 1989) şi-au pus o amprentă adâncă asupra membrilor acestei generaţii. Prezenta lor perioadă de inactivitate coincide cu  perioada post-comunistă, care – prin toate aspectele ei greu de înţeles din perspectiva dânşilor – îi îndeamnă să rememoreze vremuri pe care, în pofida tuturor greutăţilor îndurate, le consideră cele mai normale.

Lipsa memoriei familiale este o problemă complexă a societăţii româneşti – datorită căreia se pierde, sub trecerea timpului, un fond memorialistic valoros. Din acest motiv, considerăm importantă, sub aspect social, genealogic şi istoric, culegerea acestor memorii şi publicarea lor în volume tipărite (pentru consum limitat) şi on-line (pentru cei interesaţi, cu acces la Internet). Astfel, memoria înaintaşilor s-ar păstra pentru urmaşi într-o formă durabilă (în primul rând, o carte, apoi, o reţea virtuală). Deşi publicarea unor astfel de memorii nu reprezintă în mod explicit o nevoie prezentă a publicului românesc, apariţia unor astfel de volume de amintiri poate aduce oricum numeroase beneficii, precum:

– înregistrarea unor aspecte istorice ori social-economice (ce ţin de o anumită comunitate de pe teritoriul românesc, un sistem instituţional; personalităţi, evenimente sau fenomene istorice, etc.) care se poate să fi rămas neconsemnate, până atunci (de interes pentru istorici, sociologi şi antropologi);

– acumularea unor veritabile fonduri documentare despre experienţele de viaţă ale românilor din perioada interbelică, belică şi postbelică, care pot – la un nivel general – deschide interesul cititorilor, în special tinerilor, pentru genealogie, memorialistică şi/sau istorie, ori pot constitui, într-o măsură limitată, un îndrumar moral de viaţă.

– lăsarea unei moşteniri memorialistice care, la nivelul familiei, vor da descendenţilor cunoştinţa meritelor înaintaşilor lor şi vor putea constitui baza documentară pentru viitoare cercetări genealogice.

– stabilirea unei noi “punţi de legătură” între generaţia bunicilor, părinţilor şi a nepoţilor din ziua de astăzi, care vor întări vârstnicilor sentimentul apartenenţei la acest prezent din care unii din ei se simt izolaţi, iar tinerilor le va da o nouă perspectivă a unei vieţi actuale în care, în pofida tuturor tehnologiilor pe care le au dispoziţie, nu este mai uşoară şi nici mai sigură.

Datorită acestor motive anterior prezentate, însoţite de convingerea că certitudinea depozitării memoriei existenţei unei persoane îi pot da acesteia oarecum un confort psihologic privind moştenirea lăsată în urmă înainte de trecerea în viaţa de apoi, apreciem serviciile memorialistice drept o activitate utilă pentru toate părţile implicate (companie, beneficiari, public), care va avea, în mod firesc, şi o componentă materială pentru prestatori.